IDITAROD-Cursa anuala de sanii trase de caini

Iditarod....din 1973 pana in 2013 si numaratoarea continua.

Anual, cea mai spectaculoasa si cea mai lunga cursa de sanii trase de caini are loc in Alaska pe o distanta de 1000 de mile, intre orasele Anchorage si Nome.
Anul acesta cursa incepe pe 02 martie din acelasi loc si poate fi urmarita pe http://iditarod.com/

Istoria cursei incepe in 1973 din initiativa lui Joe Redington a carui ambitie era sa nu lase uitarii pe de-o parte "drumul aurului" si pe de alta parte traditia trasului la sanie. Hotararea lui se lovea in acea vreme de avantul tehnologiei care ajunsese si in Alaska cu snowmobilele ce luau locul cainilor in majoritatea gospodariilor. Cand te gandesti ca la inceputul anilor 1900 singurul mod de deplasare era cu saniile trase de caini. De la provizii pana la scrisori, toate ajungeau la destinatie cu ajutorul patrupedelor. Tot pe atunci cautatorii de aur din toata lumea porneau in expeditii de-a lungul si de-a latul Alaskai tot ajutati de caini.

Timp de 2 ani, in 1967 si 1968 cursa s-a tinut pe o distanta scurta de doar 56 de mile iar avantul participantilor s-a stins repede. Insa ambitia lui Redington nu a tinut cont de nicio piedica si de nicio prejudecata. Asa se face ca in 1973 nu au contribuit numai localnicii ci si armata SUA pentru degajarea si amenajarea traseului pe distanta de 1000 mile.

Revenind la Joe Redington este trist faptul ca nu a castigat niciodata cursa. Din cele 19 participari pe care le-a avut a iesit de 4 ori pe locul 5. Totusi pasiunea l-a tinut in viata pana in 1999 cand a murit de cancer si ii tine amintirea vie in sufletul urmasilor sai fiind inmormantat in Wasilla (centrul operational al cursei Iditarod), in sania lui draga. De altfel, atunci cand se face prezenta la comitetul Iditarod se striga mereu si numele lui Redington scuza pentru lipsa sa fiind mereu aceeasi "este plecat in cursa".

Ca si atunci, si acum cainii antrenati pentru cursa de sanii sunt in mare parte din rasa Husky, Husky Siberian sau Malamut. Ei sunt vedetele cursei si au parte de ingrijire speciala, de la hrana buna la odihna suficienta si antrenamente sustinute.
Inaintea fiecarei curse cainii sunt atent consultati si testati de medicii veterinari pentru a se asigura ca sunt pregatiti din toate punctele de vedere pentru participarea la o competitie de asemenea anvergura.
Mai mult, din cauza atentiei sporite care se acorda astazi cateilor calitatea si timpul cursei s-au imbunatatit considerabil. Daca in 1973, Dick Wilmarth ajungea primul in 20zile00h49min41sec, in 2012 Dallas Seavey a ajuns cu atelajul sau primul in 9zile4h29min26sec, in mai putin de jumatate din timpul initial.

In timp s-a dezvoltat si o baza de cercetare  a comportamentului canin in situatii extreme, cercetare ce a avut rezultate aplicabile nu numai cainilor de sanie dar si operatiunilor militare din zone precum Afganistan.

La final ma bucur sa ii anunt pe posesorii de Samoyezi ca si aceasta rasa a inceput sa intre in cursa Iditarod, existand la ora actuala cel putin o baza de dresaj si educatie in acest sens, Prairie Isle Dog Trekking in Petersburg  (www.prairieisledogtrekking.com)

 Cine stie, poate peste un timp vor candida si unii dintre prietenii nostri blanosi cu buletine de Romania. :)

See you soon! Ham Ham!

Jucarii pentru catei

Din seria "Sa trecem la treaba!" vreau sa va arat cu ce se ocupa Nor atunci cand nu doarme.

Bineinteles ca prefera joaca cu oamenii sau cu prietenii patrupezi. In aceasta combinatie niciun joc nu este la fel cu altul, interactiunea ii modeleaza caracterul si interesul catelului este mereu tinut in alerta.

Din pacate nu intotdeauna este posibila aceasta joaca, asa ca incercam cat mai bine sa suplinim absenta noastra prin fel de fel de jucarii.
Nu stiu alti catei cum sunt, dar Nor iubeste jucariile de plus si de carpa. Cat era mai mititel avea chiar grija de ele. De la o vreme, insa, distruge toti ursuletii. Le mananca nasul si scoate tot ce poate din ei. :) Cred ca isi exerseaza talentul de chirurg. :))
Fotografia de mai jos face parte din categoria "Ceva vechi"

Ciorapelul l-a prmit de Craciun si deja a fost plimbat prin tote colturile iar acum are nevoie de cateva petice.
Ariciul siclam este printre preferatele lui fiindca piuie si e usor de aruncat de colo colo.
Suzeta a fost primita cand era bebelus. Acum nu mai prezinta interes prea mare.
Mingiuta din cauciuc innodat e buna pentru joaca noastra impreuna. Cu ea exersam comanda "Aport" (mai mult noi exersam decat el).
Papucul i-a fost adus in speranta ca vom mai putea salva vreo pereche de papuci din toata casa. Sa nu credeti ca a avut succes. Tot mai buni sunt papucii din cauciuc sau din bambus.
Sfoara cu dovlecel o folosim mai mult la joaca pe care o avem impreuna. Eu tin de un capat si il intarat sa prinda el celalalt capat si sa traga de ea. De altfel este recomandat ca jucariile pe care le folosim in jocul cu interactiune umana sa nu le lasam permanent la indemana catelului fiindca se plictiseste de ele iar atunci cand initiem joaca nu va mai fi interesat.

Din categoria "Ceva Nou" va prezentam noile achizitii pe care le-am facut pentru Nor.

 Porcusorul este din latex si grohaie exact ca un porc viu. L-a surprins putin pe Nor care era obisnuit pana acum doar cu piuituri si chitaieli. De altfel a si inceput sa ii arate cine e "seful".

Puiutul nu a intrat inca pe mana lui, doar mai pastram surprize si pentru zilele viitoare. Si el piuie daca e atins atat pe labute cat si pe codita.

Porcusorul si Puiul le-am cumparat de la Hornbach si au costat aproximativ 80 lei amandaoua.

Si acum......SA TRECEM LA JOACA!

Dresajul de Samoyed!

Buna dimineata happy people!

Mi-am dat seama ca un subiect bun ar fi "Dresajul de samoyed".
Sa incep oare prin a va spune ca toata lumea m-a descurajat si ca pe toate site-urile de profil am citit despre cat de greu sau imposibil este sa dresezi un samoyed?
Nu. Am sa incep cu hotararea si determinarea mea de a face din Nor un catel exemplar de ascultator si intelept, un exemplu pentru rasa lui.
Avea 6 luni si cautand un dresor dedicat l-am gasit pe prietenul George care m-a facut chiar curioasa in privinta metodelor lui (fara zgarda electrica, fara bataie, fara frica). Asa a inceput Nor sa mearga la "gradinita". De fapt gradinita venea la el, noi reusind de putine ori sa ajungem in parc (acolo unde dresajul devine chiar mai dificil din cauza stimulilor diversi).
Din pacate nu reusesc sa incarc filmuletul lui Nor care tine loc de atestat la finalizarea cursurilor, dar va arat cateva poze din timpul sedintelor.

 Incepand de sus in jos, in prima poza Nor invata tricksul "Rusine", in a doua poza "Frumos", in a treia poza o comanda de baza in dresajul de disciplina "Asteapta", in a patra poza "Mersul la pas" si in a cincea poza tricksul "Mort".

Dupa parerea mea, un caine disciplinat trebuie sa stie sa astepte, sa mearga la pas si sa raspunda la chemare. Cu aceste 3 elemente putem controla blanosul in orice situatie. De fapt, aceasta este si ideea dresajului de disciplina, de a induce obedienta cainelui fata de stapan in orice situatie.

Totusi avand in minte teoria foarte bine intiparita pot spune ca este imposibil sa nu faci greseli mai ales cu un samoyed care zambeste mereu. :)

Din pacate odata cu venirea anotimpului rece nu am mai reusit sa ma ocup de eucatia lui Nor asa cum se cuvenea. Sa nu credeti insa ca a uitat ce are de facut. Este doar un santajist de nota 10. Stie foarte bine ce are de facut dar astepta in primul rand o recompensa delicioasa ca sa se osteneasca sa raspunda la comenzi. In plus uneori este asa de ambitios incat aude ce spun, se uita la mine ca si cum a inteles perfect ce vreau de la el si totusi imi intoarce spatele si isi vede de treaba. Asta da personalitate puternica. Are noroc ca il iubim atat de mult incat trecem cu vederea crizele lui de personalitate. :)

Concluzia este ca si samoyedul  se poate dresa cu multa rabdare si incredere in capacitatile lui. De asememea este importanta perseverenta si constanta atitudinilor stapanului. Nu va fi la fel de usor precum dresajul unui ciobanesc german sau labrador din cauza personalitatii foarte puternice a samoyedului, dar nu este imposibil. Nor s-a schimbat foarte mult dupa dresaj. Este mai docil si mai disciplinat. Totusi nu trebuie ignorate sedintele zilnice de plimbare sau joaca, in lipsa lor tinzand sa isi ocupe timpul cu prostii de la rosul mobilei la distrugerea florilor si sapatul gropilor in curte.

Ne auzim curand cand as vrea sa va povestesc cate ceva despre suplimentele alimentare si importanta lor in cresterea si dezvoltarea prietenului nostru.

Ham, ham!

Are nevoie samoyedul de cotet?

Nici nu il adusesem bine acasa pe Nor ca ne-am si gandit sa ii luam si lui un cotet, sa fie locul lui pe care sa il indrageasca si pe care sa il caute cand ploua, ninge, bate vantul sau vrea pur si simplu sa se ascunda de noi.
Zis si facut. Nu are rost sa va mai spun cat a costat cotetul avand in vedere ca a durat circa 1 luna comanda, este facut din lemn si izolat cu vata minerala de 10 cm, are un geam termopan cu 5 camere si dubla deschidere, are chiar si veranda acoperita.
Am adus casuta acasa si asteptam sa fie si Nor macar putin interesat de ea. Si.......nimic.
La cateva saptamani vremea s-a schimbat brusc si ne-am gandit, din nou ca macar cand e furtuna va intra si el la adapost. Rationamentul a fost gresit.A preferat sa vina in fata usii de la terasa si sa ne priveasca lung iar apoi sa ne atentioneze urcandu-se pe usa cu labutele.
Ne consolam spunandu-ne ca poate vremea nu a fost suficient de aspra si ca oricum nu era frig dar ca la iarna cand va da de zapada si viscol sigur va intra in cotet.
Si a venit si iarna si prima ninsoare si......stupoare. Nor statea in mijlocul curtii cu labutele in sus in timp ce ninsoarea se intetea.
Am mai incercat si alte trucuri. In timpul orelor de dresaj ii ascundeam in peretii cotetului bacatele de piept de pui cu intentia de a-l face sa stea acolo cat mai mult si sa isi insuseasca locul. A fost in zadar. I-am asternut chiar si paie ca sa fie mai confortabila sederea dar nici asta nu a avut succes.
Sunteti totusi curiosi ce loc si-a ales Nor pentru somn?
Priviti.......

Concluzia este ca nu are nevoie samoyedul de casuta proprietate personala fiindca nu va resimti niciodata vremea rea asa cum o resimtim noi si nici panica nu ne-o va inteege. :)

Weekend placut alaturi de pufosenii!

Ce mananca Samoyedul meu ?

Mancam, mancam, mancam........dar ce?

Generalizand fata de cainii pe care ii cunosc, as putea spune ca mananca cam orice le pica sub bot. Mai mult decat atat, unii crescatori sunt chiar de acord cu orice tip de hrana, in orice cantitate ca..."doar e caine".Personal, nu sunt de acord cu mancarea slab calitativa sau cu mancarea de casa care de cele mai multe ori e o fiertura de orez cu ceva pui.
Hrana industrializata de calitate super premium ofera animalului tot ce are nevoie pentru crestere si dezvoltare armonioasa si frumoasa.
Prima mancare pe care a cunoscut-o Nor a fost Starter-ul de la Royal Canin. Stiind ca este o mancare premium, destul de scumpa comparativ cu alte marci, m-am gandit ca asta trebuie sa manance si in viitor. Asa ca dupa 3 luni am continuat cu Maxi Junior tot de la RC.
Din pacate, insa, nu s-a nascut nimeni invatat dar am avut norocul sa cunosc persoane care sa-mi deschida putin ochii. RC se bazeaza pe faina de porumb ca ingredient principal(si am tot auzit in ultimul timp ca porumbul este mai mult modificat genetic decat asa cum era odata pe ogoare). De altfel, daca punem apa calda peste bobite se si simte mirosul de mamaliga. Asa ca am cerut sfatul altor prieteni proprietari de Samoyezi, dresorului, medicului veterinar si am ajuns sa ma documentez despre mancarea super premium precum Orijen si Taste of the Wild (fabricatie SUA). M-am oprit la cel din urma fiindca are o compozitie echilibrata si cel mai important fara faina de porumb. Si in plus, a fost recomandat si de dl doctor. :)

Noi am mers pe varianta cu Somon care i-a facut o blanita foarte frumoasa si lucioasa lui Nor. Sursa ingredientelor pentru toate variantele Taste of the Wild este garantata de producator in termeni de calitate. Bobitele contin un mix de multe elemente care ajuta la dezvoltarea armonioasa a catelului, de la fructe, legume, carne, peste, oua pana la apa purificata (obtinuta prin osmoza inversa) folosita in procesul industrial de fabricare. Toate ingredientele sunt atent selectionate, unele dintre ele fiind chiar cultivate special pentru a fi procesate si pentru a ajunge in compozitia acestor bobite.
Totusi, pentru catei este mai gustoasa hrana de la Royal Canin, dar Nor s-a acomodat si cu Taste of the Wild mai ales fiindca am folosit un mic truc pentru a-l induce in eroare (am pus apa calda peste bobite ceea ce le-a amplificat mirosul si le-a facut mai apetisante).
Despre aceasta marca de mancare puteti afla mai multe chiar de pe site-ul lor www.tasteofthewildpetfood.com
De luna viitoare vom incerca si varianta cu rata sa vedem daca va avea succes.

In plus fata de mancarea aceasta din care Nor primeste 2 portii pe zi (uneori mananca doar o data) mai primeste si suplimente sau recompense.

Incepand de la stanga la dreapta, oasele de piele nu il mai incanta. e mult mai fericit cu un os de vita mare si fiert bine. La mijloc, in ambalaj galben sunt niste sticksuri, ca niste carnaciori moi. Le-am folosit mai intens in perioada de dresaj, fiindca sunt foarte gustoase ceea ce duce la o motivare buna in timpul sedintelor dar se si rup foarte usor controland in felul acesta cantitatea oferita. In punga rosie sunt biscuiti cu compozitii diferite (carne de pui, de vita, vanat). Un minus al lor este faptul ca nu pot fi mancati din mers. De aceea eu i le mai imprasti prin curte si ii dau de treaba sa le gaseasca. Dupa cautare, de cele mai multe ori, adoarme. :)Sticksurile si biscuitii sunt achizitionati de la Lidl. Mi-au placut in primul rand fiindca nu sunt foarte bogate in proteine (in cazul lui Nor proteinele duc la pigmentarea excesiva in jurul ochilor).
Din cand in cand Nor mai primeste si piept de pui ca bonus pentru un catel cuminte. :)

Cu mare placere astept intrebari si sugestii din partea celor interesati de mancarea prietenilor nostri.

Samoyed.....cum il vad eu :)

In ultimul timp tot mai multe persoane cauta un Samoyed ca animal de companie. Un search pe Google ne ajuta sa invatam cine este Samoyedul, de unde provine si ce caracteristici de rasa are.
Asa am cautat si eu si am aflat ca vine de undeva din Siberia,  ca este caine de sanie si iubeste trasul in ham extraordinar de mult. Am aflat si ca iubeste copiii si ca este pasnic si non-agresiv, etc.
Si totusi, pana nu il ai acasa nu poti decat sa crezi sau sa nu crezi ce spun altii.
Asa ca avand o prima opinie formata si stiind ca vrem un caine linistit, de familie si mai ales frumos foc am decis sa il luam pe Nor. De 9 luni Nor este membrul familiei noastre. :)
Lasand la o parte textele academice care apar pe internet, Samoyedul prin ochii mei de stapan indragostit are o veselie inocenta (cel putin acum, la 9 luni)pe care ti-o transmite oricat de suparat ai fi. Din cauza asta scapa si de multe dojeni doar zambind putin. Este destul de cuminte fata de alte rase, dar sa te fereasca al de sus sa se plictiseasca copilul ....ca atunci te poti astepta la cele mai groaznice lucruri (pomi mancati, gropi adanci, mobila roasa pe toate partile, jucarii decapitate, carti zdrentuite si lista poate continua).Un alt atu este incredibila apropiere de copilasi. Nor si Andrei (nepotelul meu) sunt cei mai buni prieteni.
Sa nu uitam insa si de blanita pufoasa care poate sa dea dureri de cap daca nu ne facem timp sa o periem regulat, sa o descalcim, sa o spalam  si sa o si adunam de prin casa mai ales primavara si toamna.
Oricum, cand iesim cu el la plimbare este singura atractie pentru toata lumea. Este asa frumos incat nu se pot abtine sa puna mana pe el.....cunoscatorii stiu ce zic :P

Astept si comentariile voastre. :)
si weekend placut tuturor alaturi de pufosi.