Ingrijirea blanitei de samoyed

Mai zilele trecute, o draguta cu un Samoyed ma intreba pe blog cu ce ii intretin blanita lui Nor si cum ma descurc cu periatul. Asa ca sa incepem cu inceputul. :)

Fiind primul caine cu blana asa lunga si deasa din viata mea, Nor a fost tinta experimentelor si talentelor mele de "hair-stylist". Glumesc, binenteles, doar ca mi-a fost destul de greu , pana am prins miscarea, ca sa zic asa.
La inceput m-am gandit ca e mai bine sa apelez la profesionisti. Din pacate, insa, nu toti cei care se ocupa cu cosmetica canina au idee despre ce inseamna toaletajul unui Samoyed. Mai mult decat atat, multi nu au nicio pregatire in acest sens si se ocupa de catel dupa inspiratia de moment.
O experienta neplacuta pe care nu ma pot abtine sa o povestesc a fost la un salon in care Nor si-a petrecut 4 ore. Descalcitul preliminar si spalatul au durat vreo 3 ore (si cu pauzele de tigara aferente unei astfel de activitati; pause doar pentru duduia care se ocupa de el, nu si pentru caine). Dupa spalat a urmat uscatul (doar cu feon, fara prosop) care ar fi trebuit sa dureze si mai mult, avand in vedere cantitatea de apa care ere in blana lui. Doar ca Nor s-a plictisit, cum era si normal, si a facut ditamai surpriza mirositoare pe masa de toaletaj, imprastiata si pe jos si.,....... Din cauza aceasta uscatul a durat mai putin decat trebuia, de periatul de dupa nici nu mai poate fi vorba. Si uite asa am ajuns acasa cu un caine semi-ud care din acesta cauza s-a si incalcit groaznic incat peste 2 saptamani am ajuns la alt salon. De fapt nu era salon, ci cabinet veterinar care oferea si servicii de cosmetica. Din fericire am dat de doua fete foarte dragute care cu multa rabdare l-au facut pe Nor boboc de Samoyed. Am tras si eu cu ochiul si am vazut cum se face, asa ca acum reusesc sa il ingrijesc destul de bine singurica, acasa. Vorbesc aici de toaletaj de intretinere nu de expozitie. Pentru cel de-al doilea apelam la un profesionist in adevaratul sens al cuvantului cu multa experienta in domeniu.

Sa va prezint ustensilele mele:

                pieptan

tesala cu peri moi

tesala cu peri tari

Intai polosesc pieptanul pentru a descalci zonele cu noduri cum ar fi zona de dupa urechi, jaretii, burtica sau alte zone in care se mai prinde vreun ciuline, etc.
Dupa ce am descalcit, incep de la cap spre coada, facand carari successive pe orizontala si in functie de necesitati fie folosesc o perie fie tot pieptanul. De exemplu, in perioada de naparlire a trebuit sa folosesc pieptanul mai mult pentru a scoate tot parul mort care nu cadea singur.
Ideal este sa ajungeti cu cararea pana la piele iar asta veti reusi cel mai bine cu pieptanul, din aproape in aproape.
In zona pantalonilor si a cozii folosesc doar peria cu peri mai moi.

In perioada de naparlire se recomanda si imbaierea la intervale mai scurte de timp, pentru a se elimina mai rapid blanita desprinsa.

Inca un aspect care nu ar trebui neglijat...cainelui rebuie sa ii faca cat de cat placere sa fie periat penru a ne usura si noua munca.
La mine inca e nevoie de doua personae la periere, multa vorba blanda si cateva recompense delicioase sau jucarii interesante pentru a-l tine ocupat. :)

Despre sampoane, balsamuri, fixative si parfumuri, intr-un post viitor. :)

Sper ca v-am fost de folos iar daca altcineva are alte tehnici sau foloseste alte instrumente m-ar interesa foarte mult un feedback.

Ham, ham si ne mai auzim.

Expozitia canina, prima experienta de acest gen.....

Nu am mai scris demult fiindca ne-am pregatit intens pentru prima expozitie canina din "cariera" noastra.
A fost la Ploiesti si a durat 2 zile. Dar pana aici a fost multa munca depusa si energie sacrificata.
Daca va ganditi si voi sa participati la astfel de manifestari poate va intereseaza experienta noastra.

Pentru Nor si pentru mine, pregatirea a inceput cam cu 2 luni inainte si a constat in obtinerea Pedigreeului de export de la Asociatia Chinologica Maghiara (aveam doar pedegreeul unguresc), inregistrarea in Asociatia Chinologica Romana si Nostrificarea Pedigreeului, inscrierea in competitia de la Ploiesti, toate acestea combinate cu antrenamente dese si toaletari profesionale pentru show.
Si iata-ne, in sfarsit in dimineata zilei de 6.07.2013. La ora 6.00 eram in picioare, atat noi cat si Nor. Bagajul era facut de cu seara, asa ca dimineata am plecat la drum. Ajunsi la locul expozitiei si dupa ce ne-am intalnit cu mai multi prieteni dragi, am incercat sa ne dezmeticim si sa vedem initial care era ringul unde urmau sa fie arbitrati samoyezii, apoi care este ordinea de prezentare. Si dupa ce am stabilit aceste lucruri am asteptat cuminti intrarea in ring. Eram pregatiti cu tot ce trebuie (perii, produse de styling, prosop, castron pentru apa, apa) sau cel putin asa am crezut noi, fiindca ar fi fost foarte utila si o umbrela mare (veti vedea imediat de ce). Pentru ca expozitia s-a tinut in aer liber, pe iarba, Nor a reusit sa se umple de niste ciulini mici de care nu reuseam sa mai scap. Asa ca, pana la intrarea in ring am tot periat blanita alba, proaspat imbaiata cu o zi inainte.
Inaintea noastra s-au prezentat cateii din rasa Chow-Chow. Si odata cu prezentarea lor a inceput si o ploaie torentiala care a ingreunat prezentarea samoyezilor. Dar pana la urma dl. arbitru a reusit sa ii admire intr-o tura de ring, sa le controleze dentitia si testiculele. Si asa Nor a obtinut calificativul Excelent III. Prima zi, terminata cu succes.

A doua zi a inceput la fel, doar ca la Ploiesti am ajuns ceva mai relaxati, stiind deja despre ce era vorba. Diferenta era data de tipul competitiei. In prima zi a avut loc o competitie CAC iar in cea de-a doua, o competitie CACIB. De data aceasta ne-am asezat pe un loc cu ciment, pentru  a nu se mai umple Nor de ciulini.
Si am inceput sa coafam blanita pana aproape de intrarea in ring (acelasi ring, alt arbitru). In pauzele de coafat am facut scurte plimbari si am reintalnit prietenii catelandrii cu tot cu stapanii lor, cu care ne-am intretinut pe teme chinologice. :) La ora pranzului, in aceeasi ordine ca in ziua trecuta, urma sa intram la prezentare. Din nefericire sau din fericire (inca nu stiu cum sa incadrez intamplarea), handlerul care trebuia sa-l prezinte pe Nor nu a reusit sa faca fata tuturor cateilor pe care ii avea de prezentat, asa ca pentru a nu rata prezentarea, intr-o viteza (nici nu-mi mai aduc aminte cum) am pus mana pe lesa lui Nor si am intrat cu el in ring. Plina de emotii am reusit sa fac cu el o tura de ring. Nu stiu cum a decurs prezentarea sau in ce pozitie a stat Nor si din pacate nici poze nu am. Sotul meu era prea ocupat sa ne priveasca pentru a mai face si fotografii. :) Imi amintesc doar ca imi tremura mana pe lesa si ca incercam sa il incurajez pe Nor sperand sa nu ne facem de ras. Se pare insa ca nu a fost prea rau fiindca am mai obtinut un Excelent III. Acum ma pot ocupa de formalitatile pentru obtinerea dreptului de monta.

Voi scrie un articol separat despre handling asa cum il vad si inteleg eu si poate pana atunci imi voi da seama si daca intamplarea mea a fost sau nu una fericita.

In alta ordine de idei, expozitiile canine te introduc intr-o lume aparte in care ne-ar face placere sa ne regasim si cu alte ocazii.

Daca ati avut si voi astfel de experiente, ne-ar face placere sa le impartasiti cu noi.

prima zi

prima zi

a doua zi

a doua zi

Cu drag,

In vacanta impreuna cu patrupedul

       Se apropie vacanta mare si sunt sigura ca si prietenii nostri vor sa ne insoteasca oriunde am merge.
Am scris acum ceva timp despre Cabana Susai, zona Predeal. Acolo ne primesc si cu catelandrii chiar daca e vorba de rase de talie mare. Locatia respectiva am gasit-o dupa multe intrebari adresate unitatilor de cazare pe unde am tot umblat. De cate ori am incercat sa rezerv din timp o camera pentru noi "trei" nu am reusit sa gasesc pe site-urile agentiilor de turism. In cazul ofertelor care specifica acceptarea animalelor se face referire la animalute micute, deci tot nu ni se potrivesc. :(
Pe 1 Mai am avut parte de o aventura in premiera, nu atat noi cat Nor......am fost la mare. Si cum am ajuns pe plaja mi-am dat seama ca mi-am facut un milion de griji degeaba inainte sa plecam. Lui Nor i s-a parut foarte funny desi nu a fost prea curajos la intratul in apa. In schimb, la pozat suntem primii intotdeauna si preferam mai ales fetele frumoase ca partenere de poza. Ne-am ferit de soare cat am putut, mai ales la ora pranzului (norocul lui este ca nici noi nu suntem amatori de prajeala) si am repetat racorirea la mal destul de des.

Vacanta de 1 Mai a fost doar de 24 ore insa odata ajunsi acasa ce gasesc eu prin intermediul altui blog?...pam..pam..pam....mare pagina pe facebook "Cazare cu animale". Pagina este de fapt o prelungire a site-ului agentiei de turism Xispus Travel.
Da, ati auzit bine.....exista o agentie de turism care se ocupa exclusiv de calatoriile noastre insotiti de prietenii necuvantatori. Au oferte atat interne cat si externe precum si reduceri si oferte speciale.
Nu vreau sa vorbesc prea mult despre Xispus Travel din doua motive. Mai intai va invit si pe voi, cei interesati, sa vizitati site-ul si pagina de facebook. Sunt sigura ca vi se vor parea utile. Si apoi, nu vreau sa fiu acuzata ca fac reclama. Pur si simplu mi s-a parut super tare ca am gasit asa site si mi se pare util si necesar sa impartasesc si cu voi care poate nu stiati de existenta lui.

Asa ca acum nu mai avem motive sa plecam singuri in vacanta, nu-i asa?
Voi cum va faceti planurile de vacanta?

Update de la petrecere!

Duminica trecuta am sarbatorit 1 an de Nor.
Desi mi-as fi dorit sa strang in jurul lui mai multi blanosi nu am reusit sa il imprietenesc decat cu Milka, o micuta lupoaica de 4 luni. Ca de fiecare data Nor a fost un gentelman. A lasat-o chiar sa manance din tortul lui. :)
A fost o zi insorita, cu joaca multa pentru catei, cu multe cadouri pentru sarbatorit si tort delicios cu pui dar si cu gratar si bere pentru oamenii mari.:)
Vom mai repeta petrecerile pentru pufos si speram ca data viitoare sa ni se alature mai multi prieteni necuvantatori.
Mai multe vorbe nu-si au rostul, asa ca atasez cateva poze elocvente.

CERTIFECT - Puternic atat pentru capuse cat si pentru caine

M-am hotarat sa scriu din nou despre Certifect.

Am intrebat in stanga si in dreapta daca a folosit cineva Certifect si am incercat sa aflu cat mai multe despre el inainte sa il folosesc pe Nor.

Am citit prospectul in care este specificat ca poate da reactii adverse, uneori destul de dure, mai ales in cazul cainilor batrani sau bolnavi. Cum Nor este tanar si sanatos si bazandu-ma pe faptul ca nu a facut niciodata vreo alergie la vreun produs, dar si dupa ce am primit informatii de la doua prietene care il folosesc, am decis sa folosesc si eu.

I-am pus picatura lui Nor miercuri la pranz si prima surpriza pe care am avut-o a fost ca nu a mai mancat seara la ora obijnuita. Cu greu, pe la 2 noaptea, stand langa el a reusit sa manance. A doua surpriza a venit a doua zi, joi, cand Nor a fost foarte apatic. Abia mergea, era trist, nu prea avea chef de joaca...(de fapt, chef de joaca ar fi avut el dar nu avea putere).

Ne-m speriat putin si am sunat veterinarul care ne-a speriat si mai rau. A zis ca are o reactie alergica la Amitraz si ca trebuie spalat cu o solutie speciala care sa indeparteze picatura dupa blana si piele si ca trebuie sa ii administreze antidotul pentru Amitraz, pe cale injectabila. Ne-a povestit chiar de un catel care a lesinat in fata lui imediat dupa aplicarea picaturii.

Eu merg pe ideea ca fiecare caine reactioneaza diferit asa cum si oamenii reactioneaza diferit in cazul anumitor tratamente. De aceea nu prea bag in seama toate commenturile de pe toate forumurile.

Nu i-am facut nimic lui Nor, nici baie, nici antidot. Astazi e mai bine si am reusit sa ne jucam putin dimineata, deci reactia lui a fost trecatoare asa cum scrie si in prospect.

 Punctul forte al acestui antiparazitar este faptul ca Nor nu a luat nicio capusa oricat de mult a fost lasat sa zburde pe camp. Din pacate, chiar si cu Advantix, trebuia sa il verific foarte bine la intoarcerea acasa fiindca nepoftitele capuse se urcau pe el in grupuri. :(

De asemenea, opinia veterinarului vis-a-vis de alternarea antiparazitarelor este ca aceasta alternare nu aste obligatorie sau indicata. Capusele sunt diferite asa ca antiparazitarul va functiona diferit pentru fiecare dintre ele.

Mai pe scurt,ma gandesc ca o zi de "caine bleg" compenseaza cu "0 capuse" pentru 3-4 saptamani. Nu vreau sa ii fac reclama de niciun fel, doar am vrut sa impartasesc cu voi experienta noastra pentru a avea cel putin un punct de reper real. :)

Multa sanatate tuturor blanosilor!

Advantix sau Frontline sau Effipro sau CERTIFECT?

Buna tuturor.

Sunt sigura ca fiecare posesor de animal foloseste un anumit produs pentru preventia si indepartarea nedoritelor capuse. Si ridic aceasta problema fiindca o data cu incalzirea au aparut si inamicele prietenilor nostri. Ca o curiozitate, stiati ca capusele supravietuiesc pana la o temperatura de -4 grade?
Eu ma cofrunt cu problema aceasta poate mai mult decat altii, stand intr-o zona de case, cu multa verdeata in jur. Oricat as incerca sa il protejez pe Nor se pare ca insectele astea sunt destul de viclene. Obisnuiam sa il las liber pe camp sa copilareasca si el :). Asta pana cand am observat ca de fiecare data lua pe el cate 3-4 capuse. Astazi am facut o plimbare in lesa (prin noroi) si am incercat, pe cat posibil, sa nu il las in boscheti. Ce credeti? I se asezase una exact pe botic.

Deci pericolul pandeste la tot pasul.

Pentru Nor am folosit ultima data ADVANTIX. In trecut am folosit si Effipro si zgarda Scalibor. Cu zgarda e destul de dificil avand in vedere tona de blana pe care o poseda. Lui Nor ii aparuse si o iritatie pe piele din cauza ei, fiind nevoita sa i-o pun cat mai strans de gat.

Am citit mai nou despre un antiparazitar nou produs de Merial (producatorul Frontline). Se numeste CERTIFECT. Pipeta pentru câini de 20-40 kg contine fipronil 268 mg, methoprene 241,2 mg si amitraz 320 mg.
 

Pentru comparatie, Frontline Combo contine doar fipronil 268 mg si methoprene 241,2 mg.
Advantix de la Bayer are alte ingrediente si anume Imidacloprid 400 mg si Permetrina 2000mg.
Effipro de la Virbac contine fipronil 268 mg si butihidroxianisol 536mg.

Revenind la Certifect, inovatia consta tocmai in combinarea Amitrazului cu celelalte doua ingrediente de baza. Amitrazul este cel care face ca nepoftitele capuse  care au apucat sa se prinda de animal sa  cada si sa moara in 2 ore de la administrare. Se reduce astfel si riscul de infestare de la capusele purtatoare de virusi.

In concluzie, voi ce antiparazitare folositi pentru cateii vostri?Ati mai folosit pana acum Certifect? Se gaseste in pet shop-uri sau doar la cabinete veterinare? Am citit pe site-ul lor ca s-ar distribui doar prin cabinetele veterinare. :)

Astept vesti de la voi.

Pupici de catel cuminte!

CONCURS: Cum va imaginati petrecerea perfecta pentru catei?

Buna dragilor.
A trecut ceva timp de cand nu am mai postat nimic dar am o scuza buna. Am pregatit un concurs pentru voi, prietenii mei cu animalute.
Asadar, tema concursului este inspirata de viitoarea Petrecere a lui Nor care va avea loc pe 13 Aprilie 2013. Vom aniversa 1 an de Noricios. :)
Eu una cred ca va fi distractiv. Ma tot interesez de retete pentru tortulet si pun la cale surprize si pentru invitatii lui Nor. In plus, ma gandesc si la un cadou pe cinste pentru baietel.
Voi cum va imaginati o astfel de zi? Sau poate ca ati trecut deja prin asa ceva si aveti ceva frumos de povestit.

In alta ordine de idei va astept comentariile pe aceasta tema, si nu degeaba. :)

Abia am reusit sa le scap de Nor.

 Premiul consta intr-o jucarie tip cremwurst; biscuiti pentru catei si o gentuta cu pridere la lesa pentru saculetii igienici cu tot cu rezerva de saculeti.

 

SI CEL MAI IMPORTANT: CASTIGATORUL VA FI INVITATUL DE ONOARE LA ANIVERSAREA LUI NOR.

IDITAROD-Cursa anuala de sanii trase de caini

Iditarod....din 1973 pana in 2013 si numaratoarea continua.

Anual, cea mai spectaculoasa si cea mai lunga cursa de sanii trase de caini are loc in Alaska pe o distanta de 1000 de mile, intre orasele Anchorage si Nome.
Anul acesta cursa incepe pe 02 martie din acelasi loc si poate fi urmarita pe http://iditarod.com/

Istoria cursei incepe in 1973 din initiativa lui Joe Redington a carui ambitie era sa nu lase uitarii pe de-o parte "drumul aurului" si pe de alta parte traditia trasului la sanie. Hotararea lui se lovea in acea vreme de avantul tehnologiei care ajunsese si in Alaska cu snowmobilele ce luau locul cainilor in majoritatea gospodariilor. Cand te gandesti ca la inceputul anilor 1900 singurul mod de deplasare era cu saniile trase de caini. De la provizii pana la scrisori, toate ajungeau la destinatie cu ajutorul patrupedelor. Tot pe atunci cautatorii de aur din toata lumea porneau in expeditii de-a lungul si de-a latul Alaskai tot ajutati de caini.

Timp de 2 ani, in 1967 si 1968 cursa s-a tinut pe o distanta scurta de doar 56 de mile iar avantul participantilor s-a stins repede. Insa ambitia lui Redington nu a tinut cont de nicio piedica si de nicio prejudecata. Asa se face ca in 1973 nu au contribuit numai localnicii ci si armata SUA pentru degajarea si amenajarea traseului pe distanta de 1000 mile.

Revenind la Joe Redington este trist faptul ca nu a castigat niciodata cursa. Din cele 19 participari pe care le-a avut a iesit de 4 ori pe locul 5. Totusi pasiunea l-a tinut in viata pana in 1999 cand a murit de cancer si ii tine amintirea vie in sufletul urmasilor sai fiind inmormantat in Wasilla (centrul operational al cursei Iditarod), in sania lui draga. De altfel, atunci cand se face prezenta la comitetul Iditarod se striga mereu si numele lui Redington scuza pentru lipsa sa fiind mereu aceeasi "este plecat in cursa".

Ca si atunci, si acum cainii antrenati pentru cursa de sanii sunt in mare parte din rasa Husky, Husky Siberian sau Malamut. Ei sunt vedetele cursei si au parte de ingrijire speciala, de la hrana buna la odihna suficienta si antrenamente sustinute.
Inaintea fiecarei curse cainii sunt atent consultati si testati de medicii veterinari pentru a se asigura ca sunt pregatiti din toate punctele de vedere pentru participarea la o competitie de asemenea anvergura.
Mai mult, din cauza atentiei sporite care se acorda astazi cateilor calitatea si timpul cursei s-au imbunatatit considerabil. Daca in 1973, Dick Wilmarth ajungea primul in 20zile00h49min41sec, in 2012 Dallas Seavey a ajuns cu atelajul sau primul in 9zile4h29min26sec, in mai putin de jumatate din timpul initial.

In timp s-a dezvoltat si o baza de cercetare  a comportamentului canin in situatii extreme, cercetare ce a avut rezultate aplicabile nu numai cainilor de sanie dar si operatiunilor militare din zone precum Afganistan.

La final ma bucur sa ii anunt pe posesorii de Samoyezi ca si aceasta rasa a inceput sa intre in cursa Iditarod, existand la ora actuala cel putin o baza de dresaj si educatie in acest sens, Prairie Isle Dog Trekking in Petersburg  (www.prairieisledogtrekking.com)

 Cine stie, poate peste un timp vor candida si unii dintre prietenii nostri blanosi cu buletine de Romania. :)

See you soon! Ham Ham!

Jucarii pentru catei

Din seria "Sa trecem la treaba!" vreau sa va arat cu ce se ocupa Nor atunci cand nu doarme.

Bineinteles ca prefera joaca cu oamenii sau cu prietenii patrupezi. In aceasta combinatie niciun joc nu este la fel cu altul, interactiunea ii modeleaza caracterul si interesul catelului este mereu tinut in alerta.

Din pacate nu intotdeauna este posibila aceasta joaca, asa ca incercam cat mai bine sa suplinim absenta noastra prin fel de fel de jucarii.
Nu stiu alti catei cum sunt, dar Nor iubeste jucariile de plus si de carpa. Cat era mai mititel avea chiar grija de ele. De la o vreme, insa, distruge toti ursuletii. Le mananca nasul si scoate tot ce poate din ei. :) Cred ca isi exerseaza talentul de chirurg. :))
Fotografia de mai jos face parte din categoria "Ceva vechi"

Ciorapelul l-a prmit de Craciun si deja a fost plimbat prin tote colturile iar acum are nevoie de cateva petice.
Ariciul siclam este printre preferatele lui fiindca piuie si e usor de aruncat de colo colo.
Suzeta a fost primita cand era bebelus. Acum nu mai prezinta interes prea mare.
Mingiuta din cauciuc innodat e buna pentru joaca noastra impreuna. Cu ea exersam comanda "Aport" (mai mult noi exersam decat el).
Papucul i-a fost adus in speranta ca vom mai putea salva vreo pereche de papuci din toata casa. Sa nu credeti ca a avut succes. Tot mai buni sunt papucii din cauciuc sau din bambus.
Sfoara cu dovlecel o folosim mai mult la joaca pe care o avem impreuna. Eu tin de un capat si il intarat sa prinda el celalalt capat si sa traga de ea. De altfel este recomandat ca jucariile pe care le folosim in jocul cu interactiune umana sa nu le lasam permanent la indemana catelului fiindca se plictiseste de ele iar atunci cand initiem joaca nu va mai fi interesat.

Din categoria "Ceva Nou" va prezentam noile achizitii pe care le-am facut pentru Nor.

 Porcusorul este din latex si grohaie exact ca un porc viu. L-a surprins putin pe Nor care era obisnuit pana acum doar cu piuituri si chitaieli. De altfel a si inceput sa ii arate cine e "seful".

Puiutul nu a intrat inca pe mana lui, doar mai pastram surprize si pentru zilele viitoare. Si el piuie daca e atins atat pe labute cat si pe codita.

Porcusorul si Puiul le-am cumparat de la Hornbach si au costat aproximativ 80 lei amandaoua.

Si acum......SA TRECEM LA JOACA!

Dresajul de Samoyed!

Buna dimineata happy people!

Mi-am dat seama ca un subiect bun ar fi "Dresajul de samoyed".
Sa incep oare prin a va spune ca toata lumea m-a descurajat si ca pe toate site-urile de profil am citit despre cat de greu sau imposibil este sa dresezi un samoyed?
Nu. Am sa incep cu hotararea si determinarea mea de a face din Nor un catel exemplar de ascultator si intelept, un exemplu pentru rasa lui.
Avea 6 luni si cautand un dresor dedicat l-am gasit pe prietenul George care m-a facut chiar curioasa in privinta metodelor lui (fara zgarda electrica, fara bataie, fara frica). Asa a inceput Nor sa mearga la "gradinita". De fapt gradinita venea la el, noi reusind de putine ori sa ajungem in parc (acolo unde dresajul devine chiar mai dificil din cauza stimulilor diversi).
Din pacate nu reusesc sa incarc filmuletul lui Nor care tine loc de atestat la finalizarea cursurilor, dar va arat cateva poze din timpul sedintelor.

 Incepand de sus in jos, in prima poza Nor invata tricksul "Rusine", in a doua poza "Frumos", in a treia poza o comanda de baza in dresajul de disciplina "Asteapta", in a patra poza "Mersul la pas" si in a cincea poza tricksul "Mort".

Dupa parerea mea, un caine disciplinat trebuie sa stie sa astepte, sa mearga la pas si sa raspunda la chemare. Cu aceste 3 elemente putem controla blanosul in orice situatie. De fapt, aceasta este si ideea dresajului de disciplina, de a induce obedienta cainelui fata de stapan in orice situatie.

Totusi avand in minte teoria foarte bine intiparita pot spune ca este imposibil sa nu faci greseli mai ales cu un samoyed care zambeste mereu. :)

Din pacate odata cu venirea anotimpului rece nu am mai reusit sa ma ocup de eucatia lui Nor asa cum se cuvenea. Sa nu credeti insa ca a uitat ce are de facut. Este doar un santajist de nota 10. Stie foarte bine ce are de facut dar astepta in primul rand o recompensa delicioasa ca sa se osteneasca sa raspunda la comenzi. In plus uneori este asa de ambitios incat aude ce spun, se uita la mine ca si cum a inteles perfect ce vreau de la el si totusi imi intoarce spatele si isi vede de treaba. Asta da personalitate puternica. Are noroc ca il iubim atat de mult incat trecem cu vederea crizele lui de personalitate. :)

Concluzia este ca si samoyedul  se poate dresa cu multa rabdare si incredere in capacitatile lui. De asememea este importanta perseverenta si constanta atitudinilor stapanului. Nu va fi la fel de usor precum dresajul unui ciobanesc german sau labrador din cauza personalitatii foarte puternice a samoyedului, dar nu este imposibil. Nor s-a schimbat foarte mult dupa dresaj. Este mai docil si mai disciplinat. Totusi nu trebuie ignorate sedintele zilnice de plimbare sau joaca, in lipsa lor tinzand sa isi ocupe timpul cu prostii de la rosul mobilei la distrugerea florilor si sapatul gropilor in curte.

Ne auzim curand cand as vrea sa va povestesc cate ceva despre suplimentele alimentare si importanta lor in cresterea si dezvoltarea prietenului nostru.

Ham, ham!

Are nevoie samoyedul de cotet?

Nici nu il adusesem bine acasa pe Nor ca ne-am si gandit sa ii luam si lui un cotet, sa fie locul lui pe care sa il indrageasca si pe care sa il caute cand ploua, ninge, bate vantul sau vrea pur si simplu sa se ascunda de noi.
Zis si facut. Nu are rost sa va mai spun cat a costat cotetul avand in vedere ca a durat circa 1 luna comanda, este facut din lemn si izolat cu vata minerala de 10 cm, are un geam termopan cu 5 camere si dubla deschidere, are chiar si veranda acoperita.
Am adus casuta acasa si asteptam sa fie si Nor macar putin interesat de ea. Si.......nimic.
La cateva saptamani vremea s-a schimbat brusc si ne-am gandit, din nou ca macar cand e furtuna va intra si el la adapost. Rationamentul a fost gresit.A preferat sa vina in fata usii de la terasa si sa ne priveasca lung iar apoi sa ne atentioneze urcandu-se pe usa cu labutele.
Ne consolam spunandu-ne ca poate vremea nu a fost suficient de aspra si ca oricum nu era frig dar ca la iarna cand va da de zapada si viscol sigur va intra in cotet.
Si a venit si iarna si prima ninsoare si......stupoare. Nor statea in mijlocul curtii cu labutele in sus in timp ce ninsoarea se intetea.
Am mai incercat si alte trucuri. In timpul orelor de dresaj ii ascundeam in peretii cotetului bacatele de piept de pui cu intentia de a-l face sa stea acolo cat mai mult si sa isi insuseasca locul. A fost in zadar. I-am asternut chiar si paie ca sa fie mai confortabila sederea dar nici asta nu a avut succes.
Sunteti totusi curiosi ce loc si-a ales Nor pentru somn?
Priviti.......

Concluzia este ca nu are nevoie samoyedul de casuta proprietate personala fiindca nu va resimti niciodata vremea rea asa cum o resimtim noi si nici panica nu ne-o va inteege. :)

Weekend placut alaturi de pufosenii!